Stresul ca sursă de conduite dezadaptative

De ce apar conduitele dezadaptative?

Expunerea la un stres intens, frecvent sau prelungit, refacerea mereu amânată sau imposibilă, eforturile de menținere a echilibrului care tind să atingă sau să depășească limitele rezervelor adaptative, toate determină diminuarea progresivă a performanțelor și duc în cele din urmă la apariția consecințelor negative ale stresului.

Reacțiile patologice la stres sunt răspunsuri în exces la presiunile de adaptare și care au drept consecință o deteriorare în funcționarea socială sau profesională a individului: consecințele unui supraefort de adaptare în urma căruia organismul își epuizează resursele corespund unei dezorganizări mai mult sau mai puțin severe ale principalelor funcții și procese psihice ca urmare a suprafuncționării. Aceste reacții patogene sunt rezultatul direct al acțiunii factorilor agresivi, dar sunt totodată favorizate de moștenirea genetică a persoanei, de gradul ei general de vulnerabilitate, de însușirea unor scheme cognitive neadecvate de evaluare a situațiilor, ca și de învățarea unor conduite neadaptative de răspuns la stres.

Învățarea unor conduite neadaptative ca răspuns în situațiile stresante este stimulată de societatea actuală care instituie performanțe comportamentale bazate pe o mobilizare energetică deosebită, adesea agresivă la adresa invidului însuși. Viața cotidiană și în special cea profesională impun folosirea cât mai eficientă a timpului, solicită inițiativă și investire în cât mai multe activități, exercită un control permanent (explicit sau implicit) asupra indivizilor.

Ce reacții patologice pot apărea?

În funcție de caracteristicile agenților agresivi, de intensitatea manifestărilor de răspuns și de durata acestora, reacțiile patologice de stres se grupează în trei entități nosologice distincte:

1. tulburare de adaptare (acută și cronică);

2. stres acut;

3. stres posttraumatic (acut și cronic).

DSM IV apreciază că în principiu, tulburările de adaptare pot fi puse pe seama dificultăților de viață (tulburarea acută) și a evenimentelor (tulburarea cronică), în timp ce stresul acut și stresul posttraumatic au ca sursă următoarele evenimente extreme:

• trăirea directă a unei situații care implică riscul morții efective sau amenințarea cu moartea a persoanei respective sau trăirea unei situații de vătămare gravă a integrității corporale proprii sau de amenințare cu aceasta;

• asistarea la o situație care implică moartea violentă, vătămarea gravă sau amenințarea integrității corporale a altei persoane;

• aflarea despre moartea violentă sau neașteptată, despre vătămarea serioasă ori despre amenințarea cu moartea a unui membru de familie sau a unei persoane apropiate.

Evenimentele extreme trăite direct includ:

• lupta armată;

• atacul personal violent (sexual, corporal, în scopul jefuirii);

• faptul de a fi răpit, faptul de a fi luat ostatic;

• atacul terorist, tortura, prizonieratul de război sau într-un lagăr de concentrare;

• dezastrele naturale (cutremure, erupții vulcanice, inundații, uragane);

• dezastrele provocate (incendii, explozii, accidente nucleare);

• accidentele catastrofale de circulație;

• diagnosticarea cu maladii terminale.

Evenimentele extreme la care o persoană poate asista includ:

• situațiile în care are loc vătămarea gravă sau moartea nenaturală a unei persoane (atac violent, accident, război sau dezastru natural);

• vederea inopinată a unui cadavru sau a unor părți de cadavru.

Evenimentele extreme despre care persoana află și care fără să fi fost trăite în mod direct constituie traume (trauma vicariantă), includ:

• moartea inopinată, atacul violent, un accident ori o vătămare gravă suferite de un membru al familiei și în special de propriul copil;

• în legătură cu propriul copil, se mai adaugă ca eveniment traumatic aflarea faptului că acesta suferă de o boală terminală.

Dacă vrei să citești mai multe despre stres și reacții patogene:

• Asociația Americană de Psihiatrie. (1994, 2013). Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale, Edițiile IV și V;

• Tănăsescu, I.A. (2019). Stresul psihic. Tehnici de reglare a conduitei și de prevenire a tulburărilor de adaptare. Galați: Editura InfoRapArt