Violența domestică

Violența nu înseamnă doar lovire fizică; există multe forme care sunt invizibile, normalizate sau minimizate social. În România, violența domestică este definită în Legea 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, iar această definiție este importantă deoarece recunoaște faptul că violența nu înseamnă doar lovire sau agresiune fizică, ci este prezentată ca

orice inacţiune sau acţiune intenţionată de violenţă fizică, sexuală, psihologică, economică, socială, spirituală sau cibernetică, care se produce în mediul familial sau domestic ori între soţi sau foşti soţi, precum şi între actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă agresorul locuieşte sau a locuit împreună cu victima.

Formele violenței domestice

O persoană poate fi profund afectată și în lipsa unor urme vizibile pe corp. Toate formele de violență domestică recunoscute de lege sunt prezentate după cum urmează.

Violenţa verbală: adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, țipete, ameninţări, cuvinte şi expresii sau porecle degradante, ironii umilitoare.

Violența psihologică este una dintre cele mai frecvente și mai greu de recunoscut forme de abuz. Se poate manifesta prin impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, prin ameninţare verbală sau în orice altă modalitate, şantaj, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinţei, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care prin frecvenţă, conţinut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum şi alte acţiuni cu efect similar. Poate include și umilire, critică constantă, manipulare,intimidare, control excesiv, gelozie patologică, șantaj emoțional, izolarea de familie sau prieteni, invalidarea emoțiilor, comportamente de tip gaslighting. Sigur recunoști mesaje de tipul: ”Exagerezi / Ești prea sensibilă / Nimeni nu te suportă / Dacă mă iubeai, făceai ce spun / Ești o mamă și soție nașpa ”

Violenţa fizică: vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, pălmuire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar, supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activităţi cu grad mare de risc pentru viaţă sau sănătate şi integritate corporală.

Violenţa sexuală: agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol conjugal. Reprezintă deci orice act sexual realizat fără consimțământ liber exprimat, inclusiv prin constrângere, presiune, umilire sexuală, ignorarea limitelor personale.

Violenţa economică (financiară) apare atunci când o persoană controlează resursele financiare ale celeilalte prin: interzicerea activităţii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acţiunea de sustragere intenţionată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune, refuzul de a susţine familia, impunerea de munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv unui membru de familie minor, precum şi alte acţiuni cu efect similar. De fapt victima ajunge în dependență financiară prin interzicerea accesului la bani, prin controlul excesiv asupra cheltuielilor, chiar împiedicarea angajării.

Violenţa socială: impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni, interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ sau a locului de muncă, interzicerea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuinţa comună, privarea de acces în spaţiul de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare intenţionată de acces la informaţie, precum şi alte acţiuni cu efect similar.

Violenţa spirituală se manifestă prin subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, interzicerea dreptului de a vorbi în limba maternă şi de a învăţa copiii să vorbească în limba maternă, impunerea aderării la credinţe şi practici spirituale şi religioase inacceptabile, precum şi alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.

Violența cibernetică este tot mai frecventă în mediul online. Include hărţuire online, mesaje online instigatoare la ură pe bază de gen, urmărire online, ameninţări online, publicarea nonconsensuală de informaţii şi conţinut grafic intim (revenge porn), accesul ilegal de interceptare a comunicaţiilor şi datelor private şi orice altă formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc telecomunicaţiile sau se pot conecta la internet şi pot transmite şi utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a face de ruşine, umili, speria, ameninţa, reduce la tăcere victima.

E important să știm și să înțelegem că nu orice ceartă sau conflict este violență, însă orice comportament repetat care produce teamă, degradare sau control poate deveni abuziv. Conflictele apar în orice relație umană și presupun diferențe de opinii sau nevoi. Într-un conflict sănătos există respect reciproc și posibilitatea dialogului, în timp ce violența presupune intimidare, control, dominare, frică, umilire, încălcarea repetată a limitelor personale.

Efecte psihologice

Expunerea repetată la violență poate avea consecințe serioase asupra psihicului și funcționării cotidiene. Printre efectele frecvente se numără:

• anxietatea,

• depresia,

• atacurile de panică,

• hipervigilența,

• insomnia,

• dificultățile de concentrare,

• scăderea stimei de sine,

• sentimentul de neputință,

• dificultățile relaționale,

• simptomele traumatice,

• somatizările,

• sentimentul constant de nesiguranță.

Violența psihologică și emoțională este adesea minimizată sau normalizată social. Unele persoane au crescut în medii unde critica, umilirea sau agresivitatea erau considerate normale, iar acest lucru poate face mai dificilă identificarea abuzului. De asemenea, agresorii alternează frecvent comportamentele agresive cu perioade de afecțiune, promisiuni sau aparentă schimbare, ceea ce poate crea confuzie emoțională și atașament traumatic. Frica, rușinea, dependența emoțională sau financiară și speranța că lucrurile se vor schimba sunt alte motive pentru care multe persoane rămân în relații violente. Multe persoane ajung să trăiască permanent într-o stare de tensiune și teamă, chiar și după încetarea relației sau a contextului abuziv.

Când este important ajutorul specializat? Ajutorul specializat este important atunci când o persoană trăiește constant în frică sau tensiune, se simte controlată sau umilită, își pierde încrederea în sine, dezvoltă simptome anxioase sau depresive, se simte izolată, nu mai poate evalua clar situația în care se află.

În România, sprijinul în situații de violență poate fi oferit de specialiști precum: poliție și servicii specializate de protecție, avocați, asistenți sociali, medici, psihiatri, psihoterapeuți. În nicio formă şi în nicio împrejurare, obiceiul, cultura, religia, tradiţia şi onoarea nu pot fi considerate drept justificare pentru niciun tip de acte de violenţă definite în prezenta lege.

Dacă vrei să citești mai multe despre cadrul legal, accesează:

• Legea 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice;

• Legea nr. 53/2026 pentru prevenirea și combaterea femicidului și a violențelor care îl precedă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

Dacă vrei să vezi filme pe această temă, poți vedea:

• Enough (2002) - escaladarea controlului și agresivității într-o relație aparent ideală, cu accent pe frică, supraviețuire și recâștigarea autonomiei;

• Sleeping with the Enemy (1991) - explorează controlul coercitiv, perfecționismul abuziv și teroarea psihologică din relația de cuplu, cu accent pe înțelegerea hipervigilenței și fricii cronice.

Dacă vrei să vezi piese de teatru pe această temă, îți recomand:

• Broscoiul la Teatrul Excelsior și Teatrul Masca - abordează relații nesănătoase de cuplu la adolescenți, abuz emoțional, victim blaming, revenge porn, presiunea socială și online, dinamica agresor–victimă.