Discriminarea şi impactul ei emoţional

Recent am avut ocazia să particip la un training pe tema Discriminării și Egalității de șanse, organizat în cadrul proiectului CRONOS de către Trainifique. A fost o experiență care m-a făcut să reflectez profund la cât de prezent este fenomenul discriminării în viața noastră de zi cu zi, chiar și atunci când nu îl observăm direct. Am realizat că nu e nevoie de gesturi extreme pentru a răni pe cineva – uneori, o simplă privire, o etichetă sau o glumă aparent nevinovată poate transmite mesajul: „Nu faci parte, nu ești suficient de bun, nu ești la fel ca ceilalți”.

Ce este discriminarea?

Discriminarea înseamnă tratamentul inegal aplicat unei persoane sau unui grup, pe baza unor criterii precum genul sau identitatea de gen, vârsta, etnia, religia, orientarea sexuală, dizabilitatea, aspectul fizic, statutul social sau chiar starea de sănătate. Discriminarea nu înseamnă doar atitudini extreme sau gesturi vizibile, ci și acele mici excluziuni, etichete sau glume care transmit mesajul că cineva „nu aparține”. Uneori este directă – când cineva este exclus explicit pentru că „nu se încadrează”. Alteori, este indirectă – când regulile sau atitudinile aparent neutre pun în dezavantaj anumite persoane.

Cum se simte discriminarea

Ca psiholog, văd cât de mult rănesc aceste experiențe. Discriminarea lasă urme invizibile. Nu este vorba doar despre un moment de rușine sau tristețe, ci despre un proces care se acumulează în timp:

• scăderea stimei de sine și a încrederii în propriile abilități;

• anxietate și hipervigilență;

• frica de a nu fi din nou judecat sau respins;

• retragere socială și izolare;

• depresie;

• simptome somatice - dureri, oboseală, insomnii.

Ceea ce doare cel mai mult nu este doar respingerea explicită, ci sentimentul că valoarea ta este pusă sub semnul întrebării pentru ceva ce nu poți controla – pentru cine ești.

Ce spun studiile

Reflecțiile mele s-au confirmat și în cercetările științifice. O meta-analiză din 2024 (73 de studii, peste 12.000 de participanți) a arătat că discriminarea are efecte negative imediate asupra sănătății mintale. Aceste efecte sunt mult mai puternice când discriminarea este repetată sau permanentă, comparativ cu situațiile izolate. Un review din 2025 pe adolescenți și tineri (37 de studii longitudinale) a evidențiat că experiențele zilnice de discriminare sunt asociate cu un nivel mai ridicat de disconfort psihologic. Deși impactul unei situații punctuale e mic, efectul cumulativ asupra sănătății mintale este semnificativ.

O meta-analiză clasică (134 de eșantioane) a arătat că discriminarea percepută se leagă de stres psihologic, dar și de probleme de sănătate fizică, prin mecanismele stresului cronic. În ceea ce privește lumea muncii, un studiu pe 4080 de participanți a arătat că persoanele cu diagnostice psihotice sunt percepute de angajatori ca mai puțin angajabile, ceea ce confirmă existența unei discriminări semnificative pe piața muncii.

În România, datele arată clar impactul excluderii sociale: un studiu pe persoane de peste 55 de ani a evidențiat că izolarea socială și lipsa accesului la servicii se leagă de o stare de bine mentală mai scăzută. Tot la nivel local, o cercetare sociologică despre atitudinile față de persoanele cu probleme de sănătate mintală a arătat că stereotipurile negative (că ar fi periculoși, imprevizibili) persistă, alimentând stigmatul și distanța socială.

Aceste date arată că discriminarea nu este doar o problemă morală sau socială, ci și una de sănătate mintală și publică.

De ce apare discriminarea?

De multe ori, discriminarea se bazează pe prejudecăți transmise din generație în generație, pe stereotipuri pe care nu le mai chestionăm, pe biasuri cognitive sau pe frica de diferență. Oamenii au tendința de a se simți în siguranță lângă cei asemănători și de a privi cu suspiciune ceea ce nu le este familiar.

Însă ceea ce este diferit nu este o amenințare, ci o oportunitate de învățare și de creștere. Diversitatea ne îmbogățește, dar pentru a putea ajunge la acest nivel de înțelegere, avem nevoie de educație și deschidere.

Ce putem face?

1. Să conștientizăm – să observăm când gândim sau rostim ceva discriminatoriu. Schimbarea începe cu propria oglindă.

2. Să fim empatici – să ne punem în locul celuilalt: „Cum m-aș simți eu dacă aș fi exclus pentru cine sunt?”

3. Să ne educăm – să cultivăm respectul încă din copilărie, dar și în comunitățile adulte.

4. Să intervenim – atunci când vedem o nedreptate, să nu rămânem tăcuți. Indiferența hrănește discriminarea.

5. Să oferim sprijin și suport – să fim disponibili pentru cei care trec prin astfel de experiențe, să le arătăm că nu sunt singuri.

Un apel personal

Ca psiholog și ca om, cred că schimbarea reală nu vine doar din legi sau politici publice, ci din felul în care fiecare dintre noi alege să privească și să trateze oamenii din jur.

Discriminarea nu dispare de la sine – dispare atunci când nu o mai tolerăm și când alegem, conștient, să construim relații bazate pe respect și recunoaștere reciprocă.

Dacă te-ai confruntat cu discriminarea și simți că aceste experiențe au lăsat urme dureroase, vreau să știi că există căi de vindecare. Sprijinul psihologic te poate ajuta să îți redescoperi valoarea, să îți recapeți încrederea și să mergi mai departe cu forța interioară pe care poate ai simțit că ai pierdut-o.

Nu ești singur în fața discriminării. Și fiecare pas mic spre conștientizare și empatie poate schimba lumea din jurul nostru.

Dacă vrei să citești mai multe despre discriminare și studiile menționate, poți citi:

• Bastos, J. L., Celeste, R. K., Faerstein, E., & Barros, A. J. D. (2010). Racial discrimination and health: A systematic review of scales with a focus on their psychometric properties. Social Science & Medicine, 70(7), 1091–1099;

• Kause, J., Kroh, M., & Siegers, P. (2024). The immediate effect of discrimination on mental health: A meta-analytic review of the causal evidence. Mannheim Centre for European Social Research (MZES);

• Lee, D. B., Neblett, E. W., & Miller, M. J. (2025). Racial-Ethnic Discrimination and Young People’s Mental Health in Intensive Longitudinal Studies. Journal of Youth and Adolescence;

• Schmitt, M. T., Branscombe, N. R., Postmes, T., & Garcia, A. (2014). The consequences of perceived discrimination for psychological well-being: A meta-analytic review. Psychological Bulletin, 140(4), 921–948;

• Semlyen, J., King, M., Varney, J., & Hagger-Johnson, G. (2016). Sexual orientation and symptoms of common mental disorder or low wellbeing: Combined meta-analysis of 12 UK population health surveys. BMC Psychiatry, 16, 67;

• Tsang, H. W. H., Li, J., & Yiu, M. G. C. (2024). Meta-analysis of employer discrimination towards people living with psychosis. Schizophrenia Research;

• Williams, D. R., & Mohammed, S. A. (2009). Discrimination and racial disparities in health: Evidence and needed research. Journal of Behavioral Medicine, 32(1), 20–47;

• Zamfir, E., & Precupețu, I. (2020). Persoanele cu probleme de sănătate mintală în România: stereotipuri, cauze şi modalităţi de îngrijire. Revista Calitatea Vieții, 31(4), 305–326;

• Zamfir, E., Stănescu, S., & Bădescu, G. (2019). Social Exclusion and Mental Wellbeing in Older Romanians. Social Inclusion, 7(3), 200–214.

Dacă vrei să vezi și niște filme sau seriale pe această temă, îți recomand:

• Hidden Figures (2016) - Povestea a trei femei afro-americane care au lucrat ca matematiciene la NASA în anii ’60, confruntându-se cu discriminare de gen și rasă, dar contribuind decisiv la lansarea astronautului John Glenn;

• On the Basis of Sex (2018) – Viața judecătoarei Ruth Bader Ginsburg și lupta ei pentru drepturile femeilor;

• The Queen’s Gambit (2020) - Deși principalul subiect este șahul, acest serial abordează teme de sexism și lupta unei femei pentru a-și găsi locul într-o lume dominată de bărbați.