De ce Freud încă este relevant?

Cine este Freud?

În anii 1880, Josef Breuer (mentorul lui Freud) pune bazele psihanalizei prin tratarea pacientei „Anna O.”, descris ulterior de Freud în Studii despre isterie (1895). Freud dezvoltă apoi psihanaliza, elaborând teorii despre minte, personalitate și psihopatologie. De-a lungul timpului, psihanaliza este adaptată la așteptările pacienților moderni, iar în secolul XX apar noi forme terapeutice mai scurte și actualizate. Aceste variante derivate se numesc orientări psihodinamice.

Ideile oamenilor din trecut trebuie înțelese în contextul epocii lor. Deși unele teorii ale lui Freud par regresive azi, pentru Viena secolului XIX el este considerat progresist. Freud se diferențiază prin accentul pus pe inconștient, aspect ignorat de clinicienii și filozofii de dinaintea lui. Această perspectivă îl face unic în istoria psihologiei. Chiar și teoriile ulterioare, mai simple și directe, nu reușesc să înlocuiască pe deplin abordarea psihanalitică.

De ce este inovator?

Freud publică teorii importante în lucrări precum The Psychopathology of Everyday Life și practică psihanaliza, ajutând clienții cu probleme de sănătate mintală. Notele detaliate ale ședințelor formează o vastă colecție de studii de caz și teorii psihanalitice. Câteva exemple dintre numeroasele teorii freudiene se referă la următoarele subiecte: modelul psihicului în trei părți, etapele dezvoltării, nivelurile conștiinței, mecanismele de apărare, mintea ca sistem energetic, interpretarea viselor, psihopatologiile.

În teoria inconștientului, Freud identifică trei niveluri ale gândirii. Nivelul conștient implică conștientizarea gândurilor. La nivelul preconștient, informațiile pot fi accesate prin amintire. Gândurile inconștiente sau subconștiente, sunt ascunse, dar fac parte din istoria ta și rămân o componentă a identității tale.

Un alt aspect al structurii gândirii, identificat de Freud, este segmentarea acesteia în id, ego și superego. Aceste trei părți ale minții inconștiente sunt văzute ca un câmp de luptă: ego-ul rațional mediază dorințele id-ului și judecățile superego-ului. Id-ul se bazează pe impulsuri instinctuale și dorințe sexuale, superego-ul reprezintă conștiința, iar ego-ul este sinele care decide cum să acționeze între dorințe și reguli.

Conform lucrărilor lui Sigmund Freud, atunci când ego-ul este amenințat, mecanismele de apărare intră în acțiune la nivel inconștient. Termeni ca refulare, proiecție, negare, sublimare sunt încă folosiți și studiați. Psihologia contemporană îi descrie ca strategii (unele sănătoase, altele dezadaptative) prin care ego-ul gestionează anxietatea și conflictul interior.

Freud subliniază rolul experiențelor timpurii în formarea personalității. Deși etapele lui psihosexuale sunt depășite, psihologia dezvoltării și teoria atașamentului confirmă că relațiile timpurii cu părinții au impact major pe termen lung.

De ce încă este criticat?

Deși Freud este considerat părintele psihologiei moderne, unii critică accentul său excesiv pe sexualitate, vizibil în teoria dezvoltării psihosexuale și complexul Oedip. Freud pune aproape toate conflictele psihice pe seama sexualității timpurii și a pulsiunilor sexuale. Psihologia contemporană consideră că dezvoltarea emoțională, relațiile, trauma, mediul social și cultural joacă un rol mult mai complex.

Teoriile sale sunt criticate pentru orientarea predominant masculină, patriarhală, portretizarea defavorabilă a femeilor și lipsa considerării identităților LGBTQ+. Interpretează psihicul feminin prin concepte controversate precum „invidia de penis” sau ideea că femeia este un „bărbat incomplet”. Psihanaliștii moderni evită adesea viziunile sale extreme privind sexualitatea și influența acesteia asupra psihicului uman; feminismul și mulți psihologi moderni critică aceste teorii ca fiind sexiste și limitative.

Contează Freud pentru psihoterapia modernă?

Psihanaliza și terapia psihodinamică sunt mai degrabă o artă decât o știință. Realitatea de azi abundă în fenomene greu de explicat științific, precum atacurile armate, sinuciderile adolescenților, extremismul politic sau credința în teorii conspiraționiste. Aici arta psihoterapiei de inspirație freudiană devine extrem de valoroasă și explică de ce Freud este mai actual ca oricând.

Abordările psihanalitice și psihodinamice tind să funcționeze mai bine decât teoria behavourismului și terapia cognitiv-comportamentală atunci când problema clinică este neclară sau complexă, cum este cazul depresiei sau anxietății existențiale, disfuncțiilor sexuale non-biologice, numeroasele probleme de relaționare sau comportamentele bizare fără o cauză evidentă. În astfel de situații, este necesară o explorare a inconștientului, care poate fi evaluată prin analiza mecanismelor de apărare, a dinamicii transfer și contratransfer, uneori, chiar a viselor.

În psihoterapie, clienții proiectează asupra terapeutului sentimente inconștiente din alte relații, proces numit transfer. Psihoterapeutul, la rândul său, poate reacționa emoțional, deci poate dezvolta un contratransfer. Transferul și contratransferul sunt dinamice și interdependente. Aceste concepte sunt fundamentale în psihoterapia psihodinamică și chiar recunoscute în alte orientări terapeutice. Ideea de forțe psihice în opoziție - dorințe vs. norme, emoții vs. rațiune - rămâne centrală și evidentă în procesul psihoterapeutic. În psihologia actuală vorbim despre procese conflictuale interne, reglare emoțională și dinamica dintre impulsuri și control.

Cercetările moderne arată că visele au legătură cu procesele de memorie și reglarea emoțiilor, ceea ce confirmă parțial intuiția lui Freud. Deși nu sunt cheia universală pe care o propune Freud, visele și actele ratate pot reflecta emoții și conflicte inconștiente.

Posibile motive pentru care ne place Freud

Freud sparge de fapt tăcerea și are curajul să vorbească despre teme considerate tabu și rușinoase: sexualitate, inconștient, agresivitate, vise. Dacă apreciem autenticitatea și curajul intelectual, e firesc să ne atragă.

El nu este doar un medic, ci și un povestitor. Cazurile lui par aproape literatură, pline de simboluri și metafore. Dacă ne plac poveștile și interpretările bogate, e normal să ne captiveze.

Chiar dacă nu sunt mereu științifice, teoriile lui pun degetul pe conflictele interioare pe care toți le simțim: dorințe vs. norme, frici ascunse, amintiri din copilărie. Ne place pentru că el vede dincolo de suprafață.

E un pionier. Ne place Freud poate pentru că e deschizător de drumuri. Are curajul să propună o viziune complet nouă asupra psihicului, chiar cu riscul de a fi ridiculizat. Câți dintre noi avem acest curaj acum?

Freud greșește în detalii, dar intuiește câteva adevăruri fundamentale: că nu ne cunoaștem pe deplin, că ne apărăm psihic, că experiențele timpurii contează și că relațiile emoționale sunt nucleul suferinței și vindecării. Freud este criticat pentru lipsa bazei științifice, obsesia pentru sexualitate, sexismul teoriilor sale și eficiența discutabilă a metodei lui. Dar, paradoxal, chiar aceste critici îl mențin relevant pentru că dezbaterile pornesc adesea de la el.

Freud e relevant pentru că a schimbat definitiv modul în care înțelegem psihicul și relația omului cu sine și cu ceilalți.

Iată mai jos bibliografia care m-a motivat să scriu acest articol:

1. Why Freud Matters Now, More Than Ever

2. https://www.betterhelp.com/advice/psychologists/is-freudian-psychology-still-relevant/

Dacă vrei să vizionezi filme artistice sau seriale despre Freud, iată recomandările mele:

1. Freud's Last Session (2024) - Anthony Hopkins îl interpretează pe Freud într-o discuție imaginară cu C.S. Lewis despre religie și știință, în pragul celui de-al Doilea Război Mondial

2. A Dangerous Method (2011) - Regizat de David Cronenberg, filmul se concentrează pe relațiile dintre Freud, Carl Jung și Sabina Spielrein, jucată de Keira Knightley.

3. Freud (2020) - Un serial austriac-german de 8 episoade, difuzat pe ORF și Netflix, care reimaginează viața tânărului Freud în Viena secolului XIX, implicând crime și elemente supranaturale.

Dacă vrei să vezi o piesă de teatru despre Freud, iată recomandarea mea:

• Vizitatorul (Éric-Emmanuel Schmitt) la Teatrul Nottara, Sala George Constantin, București - Acțiunea piesei are loc în 1938, în Viena, unde Anna Freud este arestată de Gestapo, iar tatăl său, Sigmund Freud, rămâne singur în așteptarea întoarcerii ei. În cabinetul său apare un necunoscut misterios, care provoacă întrebări existențiale și spirituale.